Efecte terapeutice şi moduri de administrare
Siminocul este apreciat în mod deosebit pentru influenţa asupra funcţiilor hepatice şi biliare. Are acţiuni coleretice — stimulează formarea bilei — şi colecistokinetice — facilitează evacuarea acesteia — motiv pentru care se indică în afecţiuni ca dischinezia biliară sau ca suport în stări de oboseală hepatică. Totodată, compuşii amari şi flavonoidele contribuie la îmbunătăţirea digestiei, fiind utili în cazuri de balonare, senzaţie de greutate postprandială sau hipoclorhidrie (scăderea acidităţii gastrice).
În folclorul terapeutic, preparatele pe bază de Siminoc au fost folosite şi pentru combaterea unor parazitoze intestinale şi pentru reglarea unor dereglări metabolice. Unele observaţii populare sugerează că administrările regulate pot duce la reducerea nivelului colesterolului seric, ceea ce ar avea un rol favorabil asupra sănătăţii cardiovasculare, deşi orice utilizare în boli cardiace necesită precauţie şi supraveghere medicală.
Formele cele mai des întâlnite de utilizare sunt:
Ceaiul — se prepară dintr-o linguriţă de flori uscate la 250 ml apă fierbinte, lăsată la infuzat 10–15 minute; uzual 2–3 căni pe zi, preferabil înaintea meselor, pentru efecte digestive şi hepatice.
O resto si pe aver rig
