Acele realizări vizibile pot fi admirate, dar nu pot niciodată substitui înțelegerea lucrurilor care au stat la începutul lor. Ele nu încorporează întotdeauna povestea sprijinului primit sau a celui oferit, nu transmit neapărat iubirea sau datoria care a alimentat parcursul. Din această cauză, judecățile pripite devin periculoase: riscă să minimizeze sau să ignore contribuțiile nevăzute ale celor din jurul nostru.
Gândindu-ne la aceasta, ajungem la o realizare simplă, dar profundă: ceea ce numim succes e adesea o iluzie parțială. Nu pentru că ar fi fals, ci pentru că nu este complet. Partea ascunsă — efortul, formarea tăcută, sprijinul familial sau prietenesc — este la fel de reală și, în multe cazuri, chiar mai importantă pentru definirea valorii unei izbânzi.
O resto si pe aver rig
