Sorin nici nu s-a uitat la mine când a venit să dea noroc. A trecut rapid, strâmbând din nas la costumul meu vechi, pe care îl păstrasem de la înmormântarea tatălui meu. Soția lui, îmbrăcată într-o rochie care costa cât apartamentul meu, a râs pe la spate când a văzut plicul subțire pe care l-am pus în cutia de la intrare. „Unii vin aici doar ca să mănânce pe gratis”, i-a șoptit ea nașei, fără să știe că eram fix în spatele lor.
Am stat toată noaptea în tăcere. Am băut un pahar de vin ieftin și am privit opulența aia care scotea la iveală tot ce e mai urât în oameni. Nu m-am supărat. Știam ceva ce ei uitaseră de mult. Tatăl meu și tatăl lui Sorin fuseseră frați, dar tata fusese cel care își vânduse partea de moștenire ca să-l scape pe fratele lui de pușcărie acum 30 de ani. Sorin nu știa asta. El credea că tot ce are se datorează „geniului” său în afaceri.
Plicul care a oprit petrecerea
O resto si pe aver rig
