Bianca a pășit spre noi cu aceeași încredere rece pe care o avusese mereu când credea că deține controlul.
Elena și-a strâns copiii mai aproape de piept.
Eu am făcut instinctiv un pas în fața lor.
— Ce cauți aici? am întrebat.
Bianca a zâmbit.
— Încerc să-mi protejez viitorul.
Unul dintre avocați i-a întins o mapă.
— Domnul Ionescu, cred că ar trebui să vedeți asta.
Am luat documentele.
Primele pagini m-au făcut să încremenesc.
Era vorba despre o serie de contracte și procuri semnate în urmă cu aproape doi ani.
Semnătura mea apărea peste tot.
Doar că eu nu semnasem niciodată acele acte.
— Sunt false, am spus.
— Demonstrează asta, a răspuns Bianca.
Atunci am înțeles.
În tot acest timp, ea nu urmărea doar averea mea.
Voia să preia și compania.
Folosise documente falsificate pentru a transfera active importante către firme controlate prin interpuși.
Iar dacă scandalul devenea public, eu riscam să fiu considerat responsabil.
Dar de data asta nu mai eram singur.
Detectivul Dan venise pregătit.
În următoarele zile, poliția economică și procurorii au început să verifice documentele.
O resto si pe aver rig
