Atunci am simțit pentru prima dată că bunica, femeia pe care o știam calmă și previzibilă, avusese o lume tăcută, ascunsă privirilor tuturor. Iar cutia aceea era intrarea.
Când, în cele din urmă, am reușit să descifrez câteva cuvinte din bilețel, trei dintre ele se repetau clar:
„amintiri”, „protecție” și „noroc”.
Din acel moment, cele peste 30 de obiecte nu mi s-au mai părut ciudate, ci părți ale unui ritual personal — unul pe care bunica îl păstrase doar pentru ea, departe de ochii lumii.
O resto si pe aver rig
