Fiecare piesă era împachetată separat într-un material subțire. Nu faci asta cu lucruri banale. Nu le protejezi dacă nu înseamnă ceva. Iar bunica mea nu era o colecționară de nimicuri. Era ordonată, practică, atentă la fiecare detaliu. Descoperirea nu se potrivea deloc cu imaginea pe care o aveam despre ea — și tocmai acest contrast mă neliniștea.
O cutie care ascundea mai mult decât obiecte
Am luat câteva dintre piese pe rând. Unele aveau urme fine de uzură, ca și cum ar fi fost ținute des în palmă. Altele păreau aproape neatinse, păstrate mai degrabă pentru semnificația lor decât pentru utilizare. Niciuna nu avea explicații, etichete sau indicii evidente. Doar o tăcere densă, specifică lucrurilor despre care nu se vorbește.
O resto si pe aver rig
