În acea noapte, privind profilul lui, am crezut că ziua respectivă sosise.
Nu am plâns.
Durerea era prea mare pentru lacrimi.
Am simțit doar o răceală ciudată care mi se răspândea prin corp.
Din sufragerie se auzea în continuare foșnetul paginilor.
Adrian era la doar câțiva metri de mine și, totuși, aveam impresia că între noi se deschisese o distanță imposibil de traversat.
Mi-am creat un profil fals și am început să vorbesc cu el
Aș fi putut să mă ridic și să intru în sufragerie.
Aș fi putut să-i pun telefonul în față și să-i cer o explicație.
Nu am făcut-o.
Aveam nevoie să aflu până unde mersese.
Nu voiam să aud o explicație pregătită pe loc. Voiam să văd cum se purta atunci când credea că vorbește cu o femeie străină.
Mi-am creat un profil fals.
Am folosit prenumele Andreea și am ales o fotografie neutră, suficient de obișnuită încât să nu atragă atenția. În descriere am scris doar că îmi plac cărțile și călătoriile.
Mâinile îmi tremurau când i-am trimis primul mesaj.
„Bună seara.”
Adrian mi-a răspuns aproape imediat.
„Bună. Nu credeam că mai este cineva treaz la ora asta.”
Am privit mesajul și am simțit o înțepătură în piept.
Era în sufragerie.
Eu eram în dormitor.
Amândoi ne aflam în aceeași casă, iar el îi scria unei femei pe care credea că nu o cunoaște.
Am continuat conversația.
La început, am vorbit despre lucruri simple. Cărți, filme și orașele în care ne-ar plăcea să călătorim. Adrian era politicos și atent.
Era același bărbat de care mă îndrăgostisem.
Tocmai acest lucru mă rănea cel mai tare.
Răspundea cu răbdare. Punea întrebări. Făcea glume.
Cu mine nu mai vorbea la fel de mult în ultima vreme. Nu pentru că nu încerca, ci pentru că eu mă închideam de fiecare dată. Când mă întreba ce simt, îi spuneam că sunt obosită. Când încerca să mă scoată la plimbare, găseam un motiv să rămân acasă.
Acum îi oferea unei necunoscute atenția pe care eu nu mai știam să o primesc.
După câteva minute, conversația a devenit mai personală.
L-am întrebat dacă este singur.
A trecut aproape un minut până să-mi răspundă.
„Nu.”
Inima mi-a început să bată mai tare.
„Ești într-o relație?”
„Sunt căsătorit.”
Am rămas surprinsă.
Mă așteptasem să mintă. Mă așteptasem să spună că este divorțat sau că trăiește într-o căsnicie nefericită.
În schimb, recunoscuse adevărul.
I-am scris:
„Și atunci de ce ești pe un site de întâlniri?”
Au urmat câteva secunde de tăcere.
„Este complicat”, a răspuns.
Expresia aceea mi-a provocat greață.
De câte ori nu auzisem povești despre bărbați căsătoriți care foloseau exact aceleași cuvinte?
Am continuat jocul.
„Nu vreau să intru în problemele nimănui.”
„Nu caut o aventură.”
„Atunci ce cauți?”
Nu mi-a răspuns imediat.
Am văzut că scrie, apoi mesajul a dispărut. A început din nou să tasteze.
O resto si pe aver rig
