Uneori am impresia că destinul ne pune la încercare pentru a ne aminti că iubirea nu se măsoară în cuvinte, ci în fapte.
Grace păstrează și astăzi acea cutie veche. Stă pe cel mai înalt raft al dulapului din camera ei.
Poate că într-o zi vom afla răspunsurile la toate întrebările.
Sau poate că unele mistere vor rămâne pentru totdeauna parte din trecutul nostru.
Dar astăzi, când îi privesc pe cei șapte nepoți ai mei, nu mă mai gândesc la ceea ce am pierdut.
Mă gândesc la ceea ce am câștigat.
Iar dacă ar fi să retrăiesc încă o dată acești zece ani — cu toate greutățile, grijile și nopțile nedormite — aș face-o fără nicio ezitare.
Pentru că iubirea nu intră întotdeauna în viața noastră în felul în care ne așteptăm.
Uneori apare sub chipul a șapte copii speriați, care într-o zi ajung să devină cea mai mare binecuvântare și cea mai mare bucurie a vieții noastre.
O resto si pe aver rig
