Nu mai auzeam nimic din jur. Doar un nume îmi răsuna în minte.
Valentina.
Femeia alături de care trăiam.
Femeia în care avusesem încredere deplină.
Femeia pentru care renunțasem la căsnicia mea.
Mă vedeam dintr-o dată înapoi în timp, la momentele simple pe care le trăisem cu ea: zâmbetele, promisiunile pe care le crezusem necondiționat, planurile pe care le clădisem împreună. Fiecare amintire se suprapunea cu o umbră nouă, pentru că în fața mea stătea adevărul pe care nu-l bănuisem.
Am ridicat privirea și am întrebat cu greu:
— Explică-mi.
Investigatorul și-a deschis agenda și a început să vorbească.
Vocea lui era calmă, aproape mecanică, dar cu fiecare propoziție schimbam ceva în mine. Nu era furie la început, ci o senzație rece, de gol lăsat de minciuni și de timp pierdut. Cuvintele lui așterneau, punctual, ceea ce eu refuzasem să văd: acumularea unor înșelăciuni care se întindeau pe ani.
O resto si pe aver rig
