Unele gesturi rămân vii în memorie chiar şi când practicile sociale se schimbă; ele ne amintesc că umorul, subtilitatea şi arta de a nu spune totul cu cuvinte au fost şi rămân mijloace eficiente de legare socială. Dincolo de ecran, aceste mici gesturi continuă să existe în amintirile şi obiceiurile familiilor care le-au folosit.
Nu este un obicei universal, dar pentru cei care l‑au cunoscut, semnul poartă încă o poveste—una făcută din refuzuri blânde, talismane improvizate şi ironii familiale.
O resto si pe aver rig
