Nu am promis nimic în plus și nu am făcut planuri complicate. Am păstrat doar un gând simplu și plin: să-i ofer mamei mele un loc lângă mine într-o seară care, pentru mulți, trece repede, dar pentru noi înseamnă reparație, respect și iubire fără condiții. Iar în tăcerea aceea, care a urmat lacrimilor și zâmbetului lui Mike, am înțeles că uneori cele mai mari curajuri sunt cele rostite încet.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
