Cu o voce sigură, dar marcată de experiențele trăite, jurnalista a explicat că, după valul de emoții, a venit nevoia de a acționa. A ales să-și privească boala drept o încercare pe care o poate înfrunta pas cu pas, cu sprijin medical și cu o atitudine concentrată pe reziliență. În sală, tăcerea a subliniat intensitatea momentului, oamenii urmărind fiecare frază.
„Sunt emoții puternice, tristețe, furie. Te tăvălești pe jos, la propriu. N-am avut de ales. Nu mi-am dorit acest diagnostic, dar m-am ridicat și am luptat. În fiecare dimineață, la duș, o cicatrice îmi amintește că sunt o învingătoare”
Mărturia a transformat suferința într-un mesaj limpede despre puterea de a merge mai departe. Prin felul în care a vorbit despre propriul parcurs, Ionela Năstase a pus în lumină un adevăr inconfortabil, dar necesar: că drumul vindecării presupune atât tratamente, cât și reconstrucție interioară, cu pași mici, consecvenți.
O resto si pe aver rig
