Organizatoarea mi-a întins microfonul cu degetele tremurând, ca și cum greutatea lui depindea de tot ce urma să spun.
În sală s-a așternut o liniște densă.
Oamenii simt când se apropie ceva rău, iar în aerul parfumat cu flori albe plutea exact asta.
Vlad s-a apropiat iute de mine, mi-a prins încheietura cu un gest discret, ținându-și zâmbetul impecabil doar pentru ochii invitaților.
— Ce faci? a șoptit.
I-am desprins încet mâna din a lui.
— Ce trebuia să fac de la început.
M-am întors spre invitați.
Candelabrele luminau mesele pline de pahare scumpe și aranjamente albe, iar oamenii, frumos îmbrăcați, încă nu pricepeau că petrecerea se transformase în altceva.
Am inspirat adânc.
— Bună seara tuturor. Înainte să înceapă cina, vreau să clarific o mică neînțelegere legată de locurile de la masa principală.
O resto si pe aver rig