Zeama de varză bună este aur în bucătărie. Dă gust sarmalelor, ciorbelor, fripturilor la cuptor și chiar se bea simplă pentru digestie. Tocmai de aceea, atunci când vezi că zeama din butoi începe să fie „băloasă”, simți că ai pierdut toată munca. De multe ori însă mai poate fi salvată, dacă nu miroase urât și nu are mucegai la suprafață. Iar sfecla roșie chiar poate ajuta, dar nu este singurul lucru important.
Zeama de varză devine vâscoasă atunci când, în loc să domine bacteriile lactice „bune”, se înmulțesc alte bacterii care produc substanțe mucilaginoase. Situația apare mai ales când temperatura este prea mare, varza nu este bine spălată, butoiul nu este curat sau salinitatea nu este corectă. Practic, echilibrul microbiologic se strică, iar saramura nu mai fermentează așa cum trebuie.
Înainte să te gândești cum o salvezi, trebuie să o evaluezi. Dacă are miros acru plăcut, de murătură, nu prezintă pete de mucegai sau miros de putred, ai șanse reale să o aduci pe linia de plutire. Dacă miroase greu, sulfuriu, cu iz de stricat sau vezi mucegai negru, albastru sau pufos, cel mai corect este să renunți la ea. Nu merită riscul unei intoxicații.
O resto si pe aver rig
