Elena a pășit în sat a doua zi dimineață și a înțeles pe loc de ce frica cuprinsese pe toată lumea.
Copiii zăceau pe pături întinse pe jos, bătrânii abia mai respirau, iar femeile încercau să răcorească frunțile fierbinți cu bucăți de pânză umezită.
Aerul apăsa ca o povară grea.
Un miros de boală și teamă se întindea peste întreaga vale.
În primele ore, aproape că nu apucă să se oprească.
Îi consulta pe rând.
Împărțea medicamente.
Organiza spațiile pentru izolarea bolnavilor.
Le explica oamenilor reguli elementare de igienă pe care mulți nu le învățaseră niciodată.
O resto si pe aver rig
