Ușa limuzinei s-a închis încet în urma mea, iar zgomotul acela surd a fost ca o linie trasă peste viața mea de până atunci. Am inspirat adânc. Mirosea a piele fină și a liniște. Liniștea pe care nu o mai avusesem de ani de zile.
— La birou, am spus simplu.
Mașina a pornit, lăsând în urmă biserica, coroanele de flori și pe Tudor, rămas pe trotuar, mic și pierdut.
Biroul tatălui meu se afla într-o clădire veche, renovată discret, în zona Dorobanți. Nimic ostentativ.
Exact genul de loc pe lângă care treci fără să-ți dai seama ce se ascunde în spate. Acolo, un notar în vârstă și o femeie elegantă, cu un dosar gros în brațe, mă așteptau.
— Tatăl dumneavoastră a fost foarte atent, mi-a spus notarul. Știa că nu toți din jurul dumneavoastră sunt cine par.
Documentele se succedau unul după altul. Conturi în lei. Proprietăți. O firmă de consultanță financiară care, în acte, părea banală, dar care administra investiții de milioane.
Totul fusese pus pe numele meu cu ani în urmă, activat doar la moartea lui.
O resto si pe aver rig
