În mulțime, a zărit pe umerii unui bătrân fără adăpost o geacă pe care o cunoștea mai bine decât oricine: era haina lui Daniel, adolescentul de 16 ani plecat într-o dimineață la școală și neajuns seara acasă. Acel obiect simplu a devenit indiciul ce avea să schimbe ritmul căutărilor.
De atunci, fiecare detaliu legat de acea geacă s-a transformat într-un reper emoțional, o ancoră care o ținea pe mamă în mișcare. Fără nicio îndoială, recunoașterea acelui articol vestimentar i-a readus în minte drumul parcurs, telefoanele date, ușile bătute și așteptările tăcute din nopțile lungi.
Ziua în care Daniel a dispărut fără urmă
Totul s-a petrecut într-o marți obișnuită. Daniel a ieșit pe ușă grăbit, cu ghiozdanul pe umăr, așa cum o făcea în fiecare zi de școală. Era genul de adolescent care își molipsea colegii cu buna dispoziție și care, mai mereu, aducea un zâmbet în jurul lui.
O resto si pe aver rig
