Primul care a ieșit din întuneric a fost un bărbat cu părul complet alb.
Mergea greu.
Foarte greu.
De parcă uitase cum se merge pe pământ adevărat.
Salvatorii au crezut la început că este unul dintre profesorii dispăruți.
Dar când l-au întrebat cine este, omul a răspuns cu o voce răgușită:
— Mă cheamă Adrian… am șaptesprezece ani.
Toți au încremenit.
Bărbatul avea peste cincizeci.
Dar în mintea lui timpul se oprise.
Apoi au început să iasă și ceilalți.
Unul câte unul.
Scheletici.
Palizi.
Cu haine cusute din bucăți diferite de materiale vechi.
O resto si pe aver rig
