Elena își trecu palma peste frunte și își opri privirea, rând pe rând, asupra fiecăruia de la masă.
Nu mai era teamă.
Doar o oboseală surdă.
Ani la rând adunați în piept, apăsând.
— Din clipa asta, nimeni nu mai intră la mine în casă fără să anunțe înainte, spuse rar. Și nimeni nu mai stă la masă în timp ce eu alerg singură prin bucătărie.
Liniștea deveni și mai grea.
Soacra izbucni într-un râs scurt, neîncrezător.
— Vai de mine, ia-o pe asta! De când îți permiți tu să pui reguli familiei?
— Din ziua în care am înțeles că, dacă eu nu mă respect, nu mă va respecta nimeni.
Mihai începu să se foiască pe scaun.
O resto si pe aver rig
