Niculina Stoican, la 55 de ani, a vorbit deschis despre un capitol sensibil din viața ei: întâlnirea cu tatăl biologic. Deși publicul o cunoaște pentru energia de pe scenă și zâmbetul care o însoțește, artista poartă în suflet o poveste marcată de absența figurii paterne.
O singură întâlnire care a rămas în amintire
Prima și singura privire directă asupra bărbatului care i-a dat viață s-a petrecut când Niculina avea aproximativ 20 de ani, la o nuntă din sat. Își amintește fragmentar chipul acelui om: ochii pătrunzători, părul grizonat, o statură și o atitudine impunătoare. „Atât îmi amintesc”, spune artista, rememorând clipa în care l-a văzut pentru prima dată — o imagine mai degrabă vizuală decât una a unei conversații, pentru că dialog nu a existat între ei.
Evenimentul s-a lipit de memoria ei nu prin vorbe, ci printr-un detaliu fizic: asemănarea izbitoare dintre privirile lor. Acea scurtă întâlnire nu s-a transformat însă într-o relație, iar contactul resta la nivel simbolic: o simplă recunoaștere a trăsăturilor comune. Moștenirea pe care o simte — atât fizică, cât și de caracter — rămâne pentru ea o realitate cu ecou puternic.
O resto si pe aver rig
