Am închis ușa cu mâna tremurândă și m-am sprijinit de perete. Plicul era gros, de culoare crem, cu un sigiliu simplu. Niciun nume pe el. Doar greutatea lui părea să apese mai tare decât ar fi fost normal.
Andrei s-a foit în dormitor. Respira liniștit, ca un om care nu știe că lumea lui urmează să se zguduie.
Am deschis plicul.
Înăuntru erau mai multe foi și o copie după un certificat de naștere. Numele lui Andrei era acolo. Data, locul — București. Dar părinții… nu erau necunoscuți.
Am simțit cum mi se taie respirația.
Foile descriau un dosar vechi, mucegăit de timp, dar extrem de clar. Andrei nu fusese abandonat pentru că nu fusese dorit. Fusese ascuns.
O resto si pe aver rig
