Un bărbat a ales, după divorț, să închidă ușa trecutului și să rostească o frază scurtă, rece: „nu am copii”. Era felul lui de a-și proteja prezentul. Trei ani mai târziu, într-o farmacie din Pitești, o întâmplare aparent banală a răsturnat echilibrul construit cu grijă.
Ani de tăcere după separare
În anii care au urmat, tăcerea a devenit strategie. Prietenilor, cunoscuților, chiar și colegilor, le-a repetat același refren. Nu era mândrie, ci un scut. Când îl întrebau despre viața personală, devia conversația, concentra discuția pe muncă, pe treburi mărunte, pe liste de cumpărături. Își organiza rutina în jurul lucrurilor sigure, previzibile, iar amintirile rămâneau într-un sertar închis.
O resto si pe aver rig
