Astăzi stau întins într-un pat de spital și privesc pe fereastră.
Afară, lumea continuă să meargă înainte.
Oamenii merg la serviciu.
Copiii aleargă prin parcuri.
Părinții își țin copiii de mână.
Iar eu stau aici, cu o brățară la mână și cu mai multe vise decât putere.
Mama stă lângă mine.
Nu pleacă aproape niciodată.
Uneori cred că nici nu doarme.
O văd cum mă privește atunci când crede că eu dorm.
Își ascunde lacrimile.
Își ascunde frica.
Dar eu o cunosc.
O resto si pe aver rig
