Știu când încearcă să fie puternică doar pentru mine.
Totul a început acum câteva luni.
La început a fost doar o oboseală ciudată.
Nu mai puteam să alerg la fel de mult.
Nu mai aveam aceeași energie.
Mama spunea că poate am nevoie de odihnă.
Dar apoi au început analizele.
Vizitele la medici.
Spitalele.
Așteptările.
Întrebările.
Și într-o zi, lumea noastră s-a schimbat.
Nu voi uita niciodată privirea mamei când a ieșit din cabinetul doctorului.
Încerca să zâmbească.
Dar ochii ei spuneau altceva.
În seara aceea am întrebat-o:
— Mami, o să fiu bine?
Ea s-a așezat lângă mine.
M-a luat în brațe.
Și mi-a spus:
— Da, iubirea mea. Vom lupta împreună.
De atunci luptăm.
Zi după zi.
O resto si pe aver rig
