Sofia a ridicat ochii din telefon și a lăsat tăcerea să se strângă, ca o curea prea strânsă, în jurul recepției. Nu era genul de liniște care anunță pacea, ci aceea care arată că toată lumea așteaptă o greșeală. Sau o scânteie.
Opt minute. Atât își permisese. Nu ca să explice cine e. Nu ca să se roage. Ci ca să decidă dacă mai merită să-i lase pe oamenii aceștia să-și continue spectacolul fără să-i întrerupă.
Opt minute în holul care nu o recunoștea
Lângă lift, un cuplu șoptea scurt, cu capetele apropiate, ca și cum ar fi comentat o scenă de teatru pe care n-o plătise nimeni. Un bărbat cu costum scump și privire obosită și-a dres glasul, prins între jenă și curiozitate. Iar undeva, dintr-o parte, cineva a ridicat telefonul și a început să filmeze, cu gestul sigur al omului convins că urmează ceva important.
O resto si pe aver rig
