O lecție despre respect, demnitate și oamenii pe care îi vedem prea rar cu adevărat
În fiecare dimineață, când majoritatea oamenilor încă dorm liniștiți în paturile lor, există cineva care și-a început deja ziua de lucru. În timp ce luminile apartamentelor sunt încă stinse și străzile sunt aproape goale, el își pune uniforma, își ia echipamentul și pornește la muncă.
De zece ani.
În fiecare zi.
Fără excepție.
La ora cinci dimineața, când orașul încă visează, el este deja pe străzi.
Mătură trotuarele.
Adună gunoaiele.
Golește coșurile.
Curăță locurile prin care mii de oameni vor trece câteva ore mai târziu fără să se gândească măcar o secundă cine a făcut posibilă acea ordine și curățenie.
Este una dintre acele meserii fără de care o comunitate nu ar putea funcționa, dar pe care mulți aleg să nu le observe.
Nu pentru că nu sunt importante.
Ci pentru că ne-am obișnuit să considerăm totul normal.
Ne-am obișnuit să găsim străzile curate.
Parcurile îngrijite.
Trotuarele măturate.
O resto si pe aver rig
