A ridicat doar o clipă marginea prelatei, cât să vadă suficient cât să-i sară pulsul.
Farurile rotunde. Linia curată a aripii. Emblema abia vizibilă sub un strat gros de praf.
A lăsat pânza la loc aproape reflex, înainte ca cineva din echipa Biancăi să-i prindă privirea.
La ieșire, Adrian i-a aruncat o întrebare cu un zâmbet tăios:
— Și? Ai găsit comoara?
Andrei și-a vârât mâinile în buzunare și a ridicat din umeri.
— Am găsit multă muncă.
Au râs. El s-a întors și a plecat, fără să privească înapoi.
Seara, a revenit singur la atelier. Curentul era tăiat. A intrat cu o lanternă prinsă pe frunte și a început să facă loc în jurul mașinii, încet, ca și cum ar fi eliberat o relicvă din ruine.
O resto si pe aver rig
