O întâlnire neaşteptată la capătul digului
La capătul digului, pe o bancă de lemn crăpată, stătea Rafael Moreno — umeri ușor aplecaţi, privirea pierdută spre linia cenușie unde ceaţa se contopea cu marea. Tăcerea orașului Harbor’s Edge părea mai adâncă în acea dimineaţă rece; tabla digului era umedă sub ghetele lui, iar aerul sărat încărca fiecare respiraţie.
Mâinile îi tremurau uşor şi erau aşezate pe genunchi. Lângă el, lipit de coapsă, se afla un ciobănesc german masiv, cu blana uşor mată din pricina vântului de mare. Fără lesă, fără zgardă vizibilă, animalul îi părea mai mult un refugiu decât un companion — o prezenţă aleasă, nu impusă.
O resto si pe aver rig
