Castraveții par ușor de crescut, dar cultura se vede repede când ceva lipsește. O zi de secetă, o udare cu apă rece, sol bătătorit, hrană dată greșit sau frunze ținute ude seara pot opri planta din creștere. Vrejurile se subțiază, frunzele se îngălbenesc, florile cad, iar castraveții ies strâmbi, amari sau puțini.
În grădinile românilor circulă multe „secrete”: lapte acru, coji de ceapă, pâine fermentată, rostopască, vitamina C. Unele au o logică agricolă, altele sunt doar practici populare care trebuie folosite cu prudență. Adevărul tehnic este mai simplu: castravetele rodește bine când are rădăcină sănătoasă, apă constantă, sol aerat, mulci și hrană echilibrată. Restul poate ajuta doar dacă nu strică echilibrul plantei.
Castravetele are rădăcini sensibile și destul de aproape de suprafața solului. De aceea nu suportă bine seceta alternată cu udări mari, nici săpatul adânc lângă tulpină. University of Minnesota Extension recomandă verificarea constantă a umidității solului, udarea temeinică și evitarea stropirii frunzelor cu furtunul sau aspersorul. Castraveții au nevoie, în medie, de aproximativ un inch de apă pe săptămână, adică în jur de 25 mm, din ploaie sau irigare, iar în perioadele calde necesarul poate crește.
Prima „hrană” pentru castraveți nu este un amestec spectaculos, ci apa dată corect. Se udă dimineața devreme sau seara, la rădăcină, cu apă care nu este foarte rece. Udarea cu apă rece în zile toride poate stresa planta. Udarea pe frunze favorizează bolile, mai ales când frunza rămâne umedă multe ore. În solar, picurarea este cea mai bună variantă, pentru că duce apa unde trebuie și păstrează frunzele uscate.
O resto si pe aver rig
