M-am așezat încet pe scaunul din bucătărie. Parcă nu-mi mai simțeam picioarele.
Mesajul era lung. Îl reciteam și tot nu-mi venea să cred.
Sora lui Vlad se numea Cristina. Scria simplu, fără dramatism, de parcă povestea ceva ce purtase în ea prea mult timp.
„Luca, nu știu dacă mama ta știe adevărul. Vlad n-a plecat de bunăvoie. În ziua în care a aflat că va deveni tată, a intrat într-o mare problemă din cauza tatălui nostru.”
Am ridicat privirea spre Luca.
O resto si pe aver rig
