Tatăl meu a încremenit.
Nu părea furios.
Părea obosit.
Ca un om care știa că, mai devreme sau mai târziu, trecutul avea să-l ajungă.
Femeia s-a apropiat încă un pas.
— Mă numesc Cristina.
Am simțit cum inima începe să-mi bată tot mai tare.
— Tu ești…
Ea a dat din cap.
— Da. Sunt mama ta.
În jurul nostru se făcuse liniște.
Ceremonia continua în fundal, dar eu nu mai auzeam nimic.
O resto si pe aver rig
