Domnul Petrache s-a sprijinit de poartă.
Își amintea perfect ședința profesorilor.
Toți cereau același lucru.
— Exmatriculare!
— Ne strică toată clasa!
— N-o să ajungă nimic în viață!
Își amintea și liniștea care se lăsase când se ridicase în picioare.
Atunci spusese o singură propoziție.
— Copilul acesta nu este rău… este doar singur.
Le povestise despre tatăl plecat.
Despre mama care muncea zi și noapte.
Despre bunica bolnavă de care avea grijă un copil de doisprezece ani.
Dar regulamentul era regulament.
Cristi fusese exmatriculat.
Înainte să plece însă, profesorul îl oprise pe hol.
Îi pusese mâna pe umăr și îi spusese:
— Să nu crezi niciodată că ești ceea ce spun ceilalți despre tine. Într-o zi o să le demonstrezi tuturor cine ești cu adevărat.
O resto si pe aver rig
