A ajuns puțin după ora nouă. Era bine îmbrăcat, grăbit și vizibil nerăbdător. Nici măcar nu a întrebat în ce salon fusese internată mama lui și nici cum își petrecuse ultimele clipe.
— Unde sunt lucrurile ei? a întrebat direct la recepție.
L-am condus împreună cu medicul șef într-un birou mic. Pe masă se afla o pungă cu hainele bătrânei, o pereche de ochelari, un pieptene vechi și o mapă închisă.
Bărbatul s-a uitat fugitiv la obiecte.
— Atât?
— Atât avea la spital, i-a răspuns medicul.
Fiul a luat punga fără prea mult interes. Apoi a observat mapa.
— Ce este acolo?
Medicul i-a întins-o.
— Mama dumneavoastră ne-a rugat să v-o înmânăm doar după ce nu va mai fi.
Bărbatul a deschis-o convins că va găsi actele apartamentului.
Înăuntru era doar o scrisoare scrisă de mână și un plic sigilat.
A desfăcut scrisoarea.
„Dragul meu,
O resto si pe aver rig
