…A fugit desculță prin curtea mare, fără să se uite înapoi.
Inima îi bătea atât de tare încât simțea că o să-i spargă pieptul. Aerul rece al dimineții îi tăia respirația, dar nu se oprea.
În noaptea aceea nu fusese vorba de tandrețe.
Nici de apropiere.
Când a intrat în dormitor, el nu părea un om bolnav. Stătea drept, cu ochii limpezi și vocea fermă. Iar când ea, tremurând, a întrebat despre tratamente, despre medici, despre analize, el a zâmbit.
O resto si pe aver rig
