Consistența finală trebuie să fie uniformă. Ca o smântână groasă. Dacă este prea lichidă, curge pe trunchi și nu acoperă bine. Dacă este prea groasă, cade în coji. Poți regla din apă, argilă, cretă sau gunoi până se întinde bine cu bidineaua și rămâne stabilă.
Văruirea se face de obicei toamna după căderea frunzelor. Apoi se repetă la sfârșit de iarnă sau început de primăvară dacă stratul s a spălat serios. Ideal este ca scoarța să fie uscată și temperatura peste zero grade. Nu are rost să dai pe ploaie sau pe trunchi înghețat.
La final, trebuie să ții cont de un principiu simplu. Nu urmărești doar un trunchi alb. Scopul este un strat care reflectă lumina, care lasă scoarța să respire, care dezinfectează și protejează de rozătoare. Cu rețetele de mai sus poți face asta ieftin, adaptat la vârsta pomului și la problemele din livada ta.
O resto si pe aver rig
