Sulfatul de cupru se dizolvă întâi în puțină apă fierbinte. Abia apoi îl torni în găleata cu restul soluției. În felul acesta se dizolvă complet și nu rămân cristale tari care să ardă local scoarța.
Adezivii și prietenii lor
În amestec intră și un ingredient care ajută pasta să se lipească mai bine pe scoarță și să reziste la ploi. Aici ai trei variante mari.
Primul tip sunt adezivii propriu ziși. De exemplu clei de lemn, clei de tapet, clei cazeinic. Ei cresc aderența și durata stratului. Dar dacă pui prea mult, porii scoarței se pot închide. Pomul respiră mai greu. De aceea cantitatea trebuie să fie mică, strict cât trebuie să nu curgă și să nu se ia ușor la ploaie.
A doua variantă este să folosești săpun sau săpun verde. Săpunul are și rol de surfactant. Ajută soluția să se întindă uniform. Săpunul verde are în plus un efect ușor insecticid și fungicid. Este mai blând decât adezivii sintetici, dar și rezistența la ploaie este mai mică.
A treia variantă este cleiul de făină. Faci rapid un clei simplu din făină și apă fiartă. Acesta leagă bine creta sau varul de scoarță și nu închide porii la fel de agresiv ca un adeziv sintetic.
Gunoiul de grajd
Gunoiul de vacă bine descompus apare des în rețetele vechi. Are trei roluri. Dă vâscozitate, adică îngroașă amestecul. Crește aderența stratului. Aduce și substanțe nutritive și microorganisme benefice care ajută la regenerarea țesuturilor. Gunoiul are și efect antiseptic moderat. Nu se folosesc dejecții proaspete. Trebuie să fie bine putrezite.
Acidul carbolic
În unele rețete tradiționale apare acidul carbolic. Este un dezinfectant cu miros puternic. Scopul lui principal în amestec nu este ciuperca, ci șoarecii de câmp și iepurii. Mirosul lor îi ține departe de trunchi iarna. Dacă îl folosești, respecți doze mici. Un volum prea mare poate arde scoarța, mai ales la pomii tineri.
O resto si pe aver rig
