5. Critici frecvente la adresa celor din jur. Observaţiile negative, rostite des, obosesc. Critica constantă poate fi un semnal al singurătăţii sau al frustrărilor neexprimate.
6. Hoarding sau acumulare exagerată. Strângerea obiectelor vechi, care altădată aveau valoare sentimentală, poate transforma locuinţa într-un spaţiu greu de gestionat pentru familie.
7. Repetarea excesivă a poveştilor. Memoria episodică slăbeşte la mulţi bătrâni; repetiţiile pot părea obositoare, dar pentru ei acestea au valoare reconfortantă.
8. Susţinerea unor prejudecăţi depăşite. Uneori pot apărea afirmaţii stereotipe legate de gen, rasă sau orientare, moştenite din alt context cultural. Dialogul calm rămâne cea mai eficientă cale.
9. Neglijarea igienei personale sau a aspectului. Problemele de mobilitate, depresia sau pierderea apetitului pot duce la o îngrijire redusă — acestea sunt semnale care cer atenţie, nu reproşuri.
10. Tendinţa de a monopoliza timpul interlocutorilor. Dorinţa de atenţie sau teama de singurătate îi poate determina să ceară constant companie, uneori fără să ţină cont de nevoile celorlalţi.
11. Lipsa flexibilităţii în luarea deciziilor. Frica de schimbare sau obişnuinţa cu anumite rutine pot face dificilă acceptarea unor planuri noi (mutare, tratament, delegare de responsabilităţi).
12. Frica de a cere ajutor, dar şi de a-l primi corect. Mândria sau teama de a deveni o povară fac ca mulţi să refuze sprijinul până în momentul în care situaţia devine dificilă.
O resto si pe aver rig
