La castravetele palisat, legat pe sfoară, primii castraveți formați foarte jos se rup. Nu pentru că planta „nu știe ce face”, ci pentru că un fruct apărut prea devreme consumă energie înainte ca planta să aibă rădăcină puternică, tulpină lungă și suficiente frunze sănătoase. În producția tehnică, la castraveții crescuți vertical, florile, fructele și lăstarii laterali din partea de jos a plantei se elimină în primele noduri, tocmai ca planta să pornească viguros. University of Alaska Cooperative Extension recomandă îndepărtarea lăstarilor laterali, florilor și fructelor din primele cinci până la șapte noduri ale tulpinii principale, pentru dezvoltarea unei plante puternice.
La o plantă tânără, legată pe sfoară, cu floare femelă și rod format jos, aproape de sol. Într-un astfel de caz, rodul de jos se rupe. La fel se rup și lăstarii mici care pornesc din zona inferioară, dacă planta este condusă pe o singură tulpină. Scopul este simplu: castravetele trebuie întâi să urce, să facă frunze, să prindă rădăcină și abia apoi să ducă fructe fără să se oprească din creștere.
Confuzia apare pentru că oamenii cresc castraveții în sisteme diferite. Una este cultura palisată, în solar sau în grădină, pe sfoară ori plasă. Alta este cultura lăsată pe jos, în câmp, unde planta se întinde liber. La castravetele palisat, regula este mai strictă. La cel lăsat pe sol, nu se aplică aceeași curățare agresivă, pentru că planta își face mai multe vrejuri și fructifică altfel.
În cultura profesională de seră, plantele sunt conduse vertical pe sfoară pentru folosirea spațiului, aerisire și calitate mai bună a fructelor. Alabama Cooperative Extension arată că la castraveții de seră plantele sunt antrenate vertical, pe sfori suspendate, iar densitatea și tăierile trebuie adaptate luminii și sistemului de cultură. Într-un astfel de sistem, fructele de la baza plantei nu sunt lăsate să crească. University of Florida precizează că fructele aflate pe primii aproximativ 60-75 cm de la baza tulpinii se îndepărtează imediat ce apar, pentru ca planta să producă o creștere vegetativă viguroasă, necesară unei producții bune.
Pentru grădina de acasă, nu trebuie să măsori totul cu rigla, dar principiul rămâne valabil. Dacă planta are 30-40 cm, este firavă și deja a legat un castravete jos, îl rupi. Dacă planta este la 50-60 cm, are frunze sănătoase, tulpină groasă și creștere bună, poți începe să lași fructele de mai sus. Primele fructe din zona joasă, aproape de pământ, se elimină pentru că se murdăresc ușor, pot putrezi mai repede și trag planta în jos exact când ea trebuie să se dezvolte.
Nu se rupe frunza sănătoasă fără motiv. Asta este o greșeală frecventă. Frunza hrănește planta. Se rup rodul mic, floarea, cârceii care încurcă legarea și lăstarii laterali din primele noduri, dacă planta este condusă vertical. Frunzele de jos se elimină doar dacă ating solul, sunt bolnave, îngălbenite, rupte sau țin umezeală la bază. Îndepărtarea frunzelor bătrâne poate îmbunătăți aerisirea și pătrunderea luminii, iar aerisirea slabă și umiditatea mare favorizează boli precum putregaiul cenușiu sau făinarea.
Practic, la o plantă ca în poză, procedezi așa: până la primele 4-5 frunze bine formate, elimini tot ce apare ca rod sau lăstar lateral. Dacă planta este în solar, crescută pe sfoară, poți merge până la 5-7 noduri, cum se face în tehnologia de cultură. Dacă este în grădină, afară, și planta nu este foarte deasă, poți fi ceva mai blând: rupi primii 2-3 castraveți de jos și lași planta să urce.
O resto si pe aver rig
