Primăvara târzie și începutul verii aduc una dintre cele mai utile plante spontane din grădină și de pe marginea drumului: rostopasca. O recunoști ușor după florile galbene și seva portocalie intensă care apare imediat când rupi tulpina. Mulți o ocolesc din teamă, pentru că planta este cunoscută ca toxică la consum intern. În grădină însă, folosită corect și doar extern, poate deveni un aliat serios.
Pentru cine lucrează pământul, maceratul de rostopască este una dintre soluțiile simple, ieftine și eficiente care merită încercate. Nu înlocuiește gunoiul de grajd bine fermentat, compostul sau fertilizarea de bază, dar ajută mult la protecția plantelor și la echilibrul biologic al solului.
Rostopasca se culege acum, când planta este verde, viguroasă și înflorită. Se folosesc tulpinile, frunzele și florile. Se toacă grosier și se pun într-o găleată de plastic sau lemn. Se acoperă cu apă, de preferat apă de ploaie sau apă lăsată la decantat. Recipientul se ține la umbră câteva zile, până când lichidul începe să fermenteze și capătă miros specific. Se amestecă zilnic.
După fermentare, lichidul se strecoară și se folosește diluat. Pentru aplicări ușoare la răsaduri sau pentru udarea solului înainte de plantare, o diluție de aproximativ 1 la 20 este potrivită. Asta înseamnă un litru de macerat la douăzeci de litri de apă.
O resto si pe aver rig
