Hreanul este cunoscut mai ales pentru rădăcina sa iute, folosită în sosuri, murături și preparate tradiționale. Totuși, frunzele de hrean merită și ele atenție. Sunt comestibile, pot fi consumate crude sau gătite, iar gustul lor ușor picant le transformă într-un ingredient interesant pentru salate, supe, mâncăruri gătite și murături. University of Wisconsin–Extension notează că frunzele de hrean sunt comestibile crude sau gătite, deși sunt consumate mai rar decât rădăcina.
Ce sunt frunzele de hrean
Hreanul, cu denumirea științifică Armoracia rusticana, face parte din familia Brassicaceae, aceeași familie botanică din care fac parte varza, broccoli, conopida și rucola. Gustul înțepător al plantei este legat de compuși specifici, precum glucosinolații și produșii lor de degradare, inclusiv izotiocianații. Acești compuși sunt eliberați mai ales atunci când planta este tăiată, zdrobită sau mestecată.
Frunzele au o aromă mai verde, mai vegetală și uneori mai amară decât rădăcina. Cele tinere sunt mai fragede și mai potrivite pentru consum crud, în timp ce frunzele mature pot deveni mai tari și sunt mai bune opărite, sotate, puse în supe sau folosite la murături.
Cum se aleg și cum se pregătesc
Pentru consum, se aleg frunze sănătoase, verzi, fără pete, mucegai sau urme de substanțe chimice. Ideal este ca frunzele să provină dintr-o sursă sigură, din grădină proprie sau de la producători care nu folosesc tratamente toxice.
Înainte de folosire, frunzele se spală foarte bine sub jet de apă rece. Nervurile groase pot fi îndepărtate dacă frunza este matură. Pentru salate, se folosesc frunze tinere, tocate mărunt. Pentru mâncăruri gătite, frunzele pot fi opărite 1–2 minute, apoi scurse și adăugate în preparat.
O resto si pe aver rig
