Introducere
Imaginea pe care o privim este definiția contrastului dintre fericirea pură și singurătatea absolută. O mamă tânără, cu un zâmbet cald și obosit, își ține la piept pruncul abia născut. Bebelușul o privește cu ochi mari și curioși, adăpostit în siguranța brațelor ei. Vizual, este portretul perfect al unui nou început.
Însă textul care însoțește această imagine transformă totul într-o realitate dureroasă, specifică epocii în care trăim: „Fiul meu s-a născut astăzi. Nimeni nu m-a felicitat. Te rog să-mi lași o inimioară.” Este strigătul unei femei care a adus pe lume o viață, dar care a fost lăsată să asculte ecoul propriei singurătăți între pereții reci ai unui spital.
O resto si pe aver rig
