Fiecare privire a coborât, fiecare gând a rămas suspendat între întrebări fără răspuns.
În astfel de clipe, nu există ordine, nu există rețete. Doar o durere care pune pe pauză lumea, o liniște în care inimile bat prea tare, iar cuvintele se opresc la jumătate. Se adună în același loc neputința, dorința de a înțelege și greutatea unei pierderi care nu poate fi măsurată.
A venit momentul despărțirii, cu tot ce aduce el: pași măsurați, gesturi atente, gânduri adunate cu grijă. Toți știau ce urmează, în felul acela în care știi un lucru pe care nu vrei să-l trăiești, dar pe care nu-l poți ocoli.
O resto si pe aver rig
