Ai pus varza la murat, ai pregătit saramura și ai așezat căpățânile în butoi, dar zilele trec fără rezultatul așteptat? Varza nu capătă gustul acrișor, frunzele încep să se înmoaie, iar zeama își schimbă aspectul. Este o problemă întâlnită în multe gospodării, mai ales când temperaturile de toamnă sunt schimbătoare.
Deși murarea verzei pare simplă, câteva greșeli pot compromite întregul butoi. Temperatura nepotrivită, proporția incorectă de sare, căpățânile rămase deasupra saramurii și lipsa igienei pot afecta fermentarea.
Una dintre cele mai importante greșeli este să lași varza într-un loc prea
cald, fără să verifici dacă toate căpățânile sunt acoperite de saramură. În aceste condiții, textura se poate deteriora și pot apărea microorganisme nedorite.
Varza se acrește prin fermentație lactică. Bacteriile lactice transformă zaharurile din legumă în acid lactic, care îi dă gustul acrișor și contribuie la conservare.
Procesul depinde de temperatură, cantitatea de sare, prospețimea verzei și condițiile de păstrare.
Dacă butoiul este ținut într-un spațiu foarte rece, fermentarea poate încetini. La temperaturi prea ridicate, crește riscul ca varza să se înmoaie și să își piardă calitatea.
Lipsa gustului acru
după câteva zile nu înseamnă, singură, că varza s-a stricat. Căpățânile întregi au nevoie de timp pentru fermentare.
Greșeala care poate strica butoiul: varza rămâne deasupra saramurii
Una dintre regulile esențiale este ca varza să rămână complet sub nivelul lichidului.
Când căpățânile sau frunzele ies la suprafață, contactul cu aerul poate favoriza apariția mucegaiului și a altor microorganisme nedorite.
Folosește o greutate curată, potrivită pentru contactul cu alimentele, care să mențină varza scufundată.
Verifică periodic nivelul saramurii. Dacă acesta scade, nu completa la întâmplare cu apă simplă, deoarece modifici concentrația
de sare.
Urmează instrucțiunile rețetei folosite și lucrează cu ustensile curate de fiecare dată când verifici butoiul.
Câtă sare se pune la varza murată
Cantitatea de sare influențează fermentarea și textura verzei.
În rețetele tradiționale pentru căpățâni întregi apar frecvent proporții de aproximativ 30–40 de grame de sare la un litru de apă.
Pentru 10 litri de apă, acestea înseamnă 300–400 de grame.
Totuși, proporția nu trebuie tratată ca o regulă universală.
Metodele diferă, iar o rețetă pentru varză tocată nu se aplică automat căpățânilor întregi.
Respectă proporțiile unei rețete
verificate și nu reduce sarea după gust.
Prea puțină sare poate afecta fermentarea, iar o cantitate excesivă o poate încetini.
Cântărirea este mai precisă decât măsurarea cu lingura, deoarece granulația sării poate schimba cantitatea luată.
Temperatura la care ții butoiul contează
Temperatura influențează viteza fermentării.
Un spațiu foarte rece poate întârzia acrirea, iar căldura excesivă poate favoriza înmuierea.
Recomandările exacte trebuie luate din rețeta folosită, ținând cont de metoda de preparare.
Evită amplasarea butoiului lângă calorifer, sobă sau într-un loc încălzit puternic de soare.
Un spațiu cu temperatură relativ constantă
este mai ușor de urmărit decât unul în care se trece brusc de la foarte cald la foarte rece.
De ce se înmoaie varza murată
O anumită schimbare a texturii este firească, dar frunzele ar trebui să rămână suficient de ferme pentru folosirea la sarmale.
Printre cauzele care pot duce la înmuiere se numără:
Temperatura prea ridicată
Proporția nepotrivită de sare
Căpățânile deteriorate înainte de murare
Frunzele expuse la aer
Recipientele sau ustensilele murdare
Păstrarea necorespunzătoare după fermentare
Varza foarte moale, vâscoasă, în descompunere, cu mucegai sau miros de putrefacție
nu trebuie consumată.
Când se pritocește varza
În multe gospodării se păstrează obiceiul pritocirii, adică recircularea saramurii pentru uniformizarea lichidului.
Pritocirea nu este însă obligatorie în toate metodele și nu poate repara varza deja alterată.
Dacă rețeta prevede această operațiune, respectă instrucțiunile și folosește echipamente curate, destinate alimentelor.
Nu deschide inutil recipientul și nu introduce obiecte murdare în saramură. Menținerea verzei sub lichid rămâne importantă indiferent de metoda aleasă.
O resto si pe aver rig