… și nu m-a înșelat.
Primele luni au fost apăsătoare. Andreea era tăcută și retrasă. Se ridica înaintea mea și se apuca de treabă fără un cuvânt. Spăla, gătea, se prindea de orice lucru prin curte și în grădină. Prindea repede tot ce-i arătam, ca și cum ar fi vrut să demonstreze, clipă de clipă, că își merită locul aici.
Vecinii ne urmăreau dincolo de gard. La fântână, unele femei se dădeau la o parte când apărea ea. Altele șușoteau pe uliță, cu ochii pe la colțuri. Andreea nu răspundea niciodată. Mergea drept, cu capul sus, și-și vedea de drum.
Într-una din zile, la câteva luni după nuntă, mi-a spus că e însărcinată.
Mi s-a tăiat răsuflarea. La 36 de ani, eram convins că viața mea va rămâne simplă, așezată, fără mari cotituri. Și totuși, vestea aceea mi-a umplut sufletul până la refuz. Când s-a născut băiatul nostru, Mihai, am plâns ca un copil. Doi ani mai târziu, a venit pe lume și Ana.
O resto si pe aver rig
