…o mașină de spălat.
Am clipit de câteva ori, convinsă că nu văd bine. Poate încă visam. Poate era o glumă.
Dar nu.
Era acolo, nou-nouță, cu fundă roșie pusă deasupra, ca în reclamele de la televizor.
Am simțit cum îmi urcă un nod în gât.
Soțul meu stătea lângă ea, zâmbind larg, mândru nevoie mare.
„Îți place?” a întrebat, entuziasmat. „Am prins-o la ofertă, am dat doar 1.800 de lei! Și are și program rapid!”
Nu am știut ce să spun.
M-am uitat la el. Aștepta reacția mea, ca un copil care a făcut o surpriză grozavă.
Dar în mine se amestecau toate.
Oboseala. Anii. Toate lucrurile pe care le făcusem pentru familie fără să cer nimic în schimb.
O resto si pe aver rig
