Este firesc pentru un câine să alerge după lucruri: mingi, crengi, păsări sau jucării. Dar uneori aceleași instincte îi determină să urmărească şi oameni — fie un copil care fuge prin parc, fie un trecător neatent. Deși pentru mulți observatori comportamentul poate părea pur distractiv sau enervant, explicațiile sunt variate și îmbină instincte biologice, experiențe individuale și semnale sociale.
Instinctul de vânătoare şi reacţia la mișcare
Unul dintre cele mai puternice motive este, simplu spus, instinctul de a urmări. Strămoșii câinelui domestic, lupii, urmăreau prada în mișcare; această tendință s-a păstrat — chiar dacă astăzi obiectul urmăririi nu e întotdeauna hrana. Mișcarea rapidă a unei persoane care fuge activează reflexul câinelui: se declanșează urmărirea. Mulți câini resimt urmărirea ca pe o joacă — o provocare care îi stimulează fizic și mental. Astfel, chiar și un adult care aleargă după autobuz poate deveni, involuntar, „momeala” pentru un patruped curios.
De asemenea, stimulii vizuali (mișcare bruscă), auditivi (voce ţipătoare) sau olfactivi (parfumuri sau mirosuri necunoscute) pot amplifica reacţia. Un câine care nu a fost socializat suficient poate interpreta elemente noi drept ameninţări şi poate reacţiona prin lătrat, fugă sau urmărire.
O resto si pe aver rig
