În sicriu nu era Cristi.

Pentru câteva secunde nimeni nu a scos niciun cuvânt. Se auzea doar vântul printre cruci și respirația grea a groparilor.

Înăuntru se afla trupul unui bărbat mult mai în vârstă.

Fața era atât de afectată încât abia se mai distingea ceva, dar era clar că nu putea fi băiatul de douăzeci de ani pe care Nadia îl crescuse singură.

Andreea a început să țipe.

Unul dintre bărbați și-a făcut cruce.

Iar Nadia a rămas nemișcată, cu ochii pironiți în sicriu.

Parcă tot sângele îi înghețase în vene.

— Nu e el… a șoptit ea.

Apoi, dintr-odată, a început să tremure.

— Fiul meu nu e aici…

În aceeași noapte au chemat poliția.

O resto si pe aver rig