Partea 1: Credeam că despărțirea de omul pe care l-am iubit cea mai mare parte a vieții mele va fi cea mai dureroasă încercare pe care o voi îndura. M-am înșelat.
Motivul real pentru care Thomas s-a întors la mine nu mi s-a dezvăluit până după ce plecase. Acea adevărată explicație a rămas ascunsă, un secret care a încolțit și s-a maturizat în tăcere, doar pentru a izbucni când el nu mai era aici să-l audă.
Ploaia bătea ușor în geamul mic al camerelor mele, ritm blând care părea să acompanieze amintirile care nu mă lăsau. Sunetul picăturilor era aproape tandru, dar în ochii mei totul părea mai greu, ca și cum fiecare strop îmi reamintea fragilitatea clipelor petrecute alături de el.
M-am obișnuit cu ideea că a spune adio ar fi fost apogeul durerii, o despărțire care m-ar fi sfâșiat, dar realitatea a avut alte planuri. Durerea cea mai tăioasă nu a venit în ziua în care i-am pus trupul în pământ, ci după, când adevărul a fost scos la iveală treptat, în șoapte, documente și gesturi reci care nu mai aveau nevoie de prezența lui pentru a-și croi drum.
O resto si pe aver rig
